Feeds:
Posts
Comments

Vreau să învăț
Cum se spală râurile.

Cum crește iarba în pustiu
Să potolească setea de păduri.

Vreau să știu cum copacii nu mor
Când li se taie ramuri.

Ca râma să înaintez
Când e ruptă în două.

Să știu cum să mă las de mine
Așa ca o omidă.

Să pot zbura în libertatea unui fluture
Ca a doua zi să mor
Pe cea mai frumoasă floare.

Nu am scris de ceva timp, pentru că am timp să nu scriu.

M-am gândit de ceva timp la orașul meu, la clădirile deloc inspirate construite parcă în cubism. Totul ce respiră în orașul nostru este buchisit, grămădit. De-o splendoare.

Multicolor, butco-color, sur pe la miez de iarnă, orașul meu mă-nvăluie cu un dor de chițibușeală. Cât de disperat nu ar suna, capitala a reușit să prindă un iz de oraș de care mi se face dor. Și mai e unul singur pe lumea asta care are multe lumini în el și o statuie dălăbăzănată cu foc.

Dacă las în urmă smiorcăiala și jălea de oraș natal, plimbându-te prin orașele din vest, nu te mai surprinde caramida roșie și trotuarele netede. Într-un final, aceeași panoramă. Iată de ce vrei să te arunci prin Korea, prin Ghana sau prin Chișinău. Pentru că, e altfel.

Nu vreau să avem un Chișinău European. Sincer vă spun. E mai bine să curățim orașul, să-l izbăvim de niște scai, să-l dregem. Însă, să ne transformăm orașul în oglinzi skyskrapuite (vă rog, bombardați cineva clădirea care s-a construit la Sun City), să-l lipim tot în stil vestic… e plagiere.

Notă – gândul a venit după ce am vizitat Londra și am fost plăcut dezamăgită, la fel, citind un blogpost de a lui Viorel Mardare, mi s-a făcut jale că distrugem ce este frumos pentru a înlocui frumosul cu filme vestice și clădiri oglindite.

tristețe


A fi trist.
A fi trist este frumos.
A fi trist este frumos pentru că este un semn că ai suflet.
A fi trist este frumos pentru ce este un semn că ai suflet. Sufletul simte.
A fi trist este frumos pentru ce este un semn că ai suflet. Sufletul simte. Deci nu ești un nesimțit.
A fi trist este frumos pentru ce este un semn că ai suflet. Sufletul simte. Deci nu ești un nesimțit. Deci îți pasă.
A fi trist este frumos pentru ce este un semn că ai suflet. Sufletul simte. Deci nu ești un nesimțit. Deci îți pasă. Ești un păsător.

Poate, ar trebui să declarăm o Duminică, ziua tristeții.
Așa, o să le pese la mai mulți.
O sa avem o societate mai… păsătoare?

A fi trist este frumos. Tristețea este blăndă.
O societate tristă pentru o zi, ar fi poate mai frumoasă, decât una fericită?
În cautarea fericirii, mulți se împotmolesc în lăcomie, egou, putere, avuție.
Nimeni nu caută tristețea.
Sau poate, a putea fi trist, e uneori, a fi mai fericit.

iluzie optică

În fiecare dimineaţă, asist cu mare drag la conversaţiile politicoase şi pline de atitudine a şoferilor de maxi taxi.
În mare parte, conversaţii simple şi grijuliu rostite cu salivă printre gingii:
– Şi te-i dus înainte wai
– Şmecherul ista m-o întercut
– Lasă-ni şi nie vre-o doi oameni, că n-am făcut nica toată Botanica
– Undi te-ai aruncat, că ii rându meu să merg amuia
– Wai, dacă ti mai prind că merji odată cu mine, îţi…

Fraze tipice, uşor alterate, rostite peste geamurile întredeschise, plutesc în adierea vântului văratic, primavăratic, tomnatic…
Azvârlită în toate patru colţuri ale lumnii, m-am regăstit cu gura cusută în momentul în care, la o adică, într-o dimineaţă, pe Banulescu Bodoni colţ cu Bucureşti, geamurile a 2-a maxi taxi s-au întredeschis pentru o conversaţie la/de semafor:
– N-am dormit toată noaptea Ioane. N-am dormit. A trebuit să citesc până la capăt despre omul frumos a lui Dan Puric. N-am închis un ochi meditând şi sorbind frumuseţea incontestabilă a acestei lumi în care trăim Ioane. Ce frumos… ce frumos.
– Ei Vasile, mie îmi zici, eu cu soţia mea, ieri am fost la filarmonică. Să fi auzit ce talent, ce talend dădea dintr-un tânar pianist. M-a frapat. Îti recomand…
Tu, tu să-mi dai şi mie cartea lui Dan Puric, o devorez şi eu cu mare placere.
– Zis şi făcut.
– Să ai un drum bun!

Ferestrele s-au închis. Camera s-a depărtat.
Maxi taxi pe planul doi. Drumul umed în prim plan.
Iluzie optică.

vezi?
vrei?

E simplu ca 1, 2, 3
Intri aici:

1. Încarcai o poza cu tine în care folosești o pungă de pânza, rucsac sau orice alt mijloc de transportare ecologica a produselor, cu o descriere de ce faci asta
2. Eşti un exemplu pentru prietenii tăi și nu uiţi să tăguiești eventul în această descrierea ta
și
3. Primești un tricou super buper dacă aduni cele mai multe like-uri sau dacă ești pe placul juriului!

Cu aşa un tricou, eşti parcă mai frumos şi mai responsabil.

Cei mai frumoși oameni
sunt oamenii care îți sunt alaturi
Indiferent de culoarea tricoului,
De semnul de la gât,
De cearncănele de sub ochi,
De cash-ul din buzunar,
De culoarea cardului.
Cei mai frumoși oameni
Sunt prietenii…

Când mă gândesc la Irlanda, îmi vin în gînd dansurile lor extraordinare, părul roșcat și St.Patrick’s Day plin de verzătură.
Ce-o să-mi mai vină în gînd de acum încolo este Irlanda și sacoșile de plastic.
Pentru că Irlanda este un exemplu de urmat, sau prima țară care a introdus taxa pentru pungile de plastic.

Experiența Irlandei a dovedit că este posibil să educi o societate prin lege și informare.
În 2001, Irlanda a introdus taxa pentru plastic mai numită și PlasTax, astfel plasând 44 centi pentru punga de plastic pe care orice individ care face cumpărături, îi achită la casă.
Ce sunt 44 centi pentru un Irlandez? 44 centi = 93,5% de omuleți care au refuzat să-i achite și-au început a utilize pungile de pînză, hîrtie, sau biologic degradabile.

Rezultate:
După introducerea PlasTax, s-au îngregistrat 93,5% reducere în folosirea pungilor de plastic.
De la 328 de pungi utilizate de un individ în an, s-a redus la 21 pungi de plastic per persoană.

Impunerea taxei încuraja comercianții să treacă la folosirea pungilor de hîrtie, și a atras media care a avut la fel o influență impunătoare prin informarea cetățenilor despre dauna adusă de pungile de plastic.

Irlanda a zis nu pungilor de plastic, și da la verzătura din St.Patrick’s day! Hoooraay!

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.