Feeds:
Posts
Comments

Archive for February, 2010

memografie

Azi am scanat memoria la memografie.
Mi-au zis c-am să mai trăiesc.

L-am prins pe domnu’ memo-scanograf că se amuză la unele momente din memoria mea…
Primu’ chihotit a venit la fraza:

“Un bănuț, un pic noroc,
Și vei fi bogat pe loc”

Eu n-am să uit niciodată rima asta, atâta de tare s-a infiltrat în mintea mea de copil, care, venind din familia a doi studenți stabiliți la Chișinău fără nimic decât patru pereți, credea că este atâta de posibil să te faci bogat pe loc.

Super Loto mai există la intersecția Ștefan cu Pușkin.
Loteria cea mare se dă însă acuma în ‘aucțioane’ de prin mall-uri, evereste, alictronice.
Ideea a rămas tot acolo.

Chihotitu’ doi s-a strârnit la denumirea de “invalidkă”.
Cine își mai aduce aminte de “invalidkă”? Nici o LADA nu făcea copii să se holbeze la trasă așa cum o făcea ‘invalidka’. N-au dispărut, doar și-au facut operație plastică și s-au transformat în buburuze sau Bug Cars.

La guma Turbo n-a zis nimic. De rușine cred.
Rușine domn scanograf, rușine de colecția de acasă.
Turbai când o puneai în gură. Cauciuc adevărat.
Sau ‘Love is’. Love is, erau în rusă, cu traducere rusă. Abia buchiseam literele, ce înțelegeam eu atunci despre dragoste, dap încă în rusă.
Apoi a aparut Stimorol, erai copil bogat dacă ‘mâncai’ Stimorol.

Le cumpărai de la ‘super babe’, acum de la super market. Ideea a rămas aceeași.

S-a calmat scanografu’, m-am calmat și eu, și-am mers împreună la Luna Parc.
Voi când erați mici nu vă venea pofta să mergeți la Luna Parc?
Eu știu că vroiam să merg la Luna Parc.. da ce era aia, nu știu nici până acuma, sau nu-mi amintesc. M-a salvat mademoiselle google și-am văzut.
Luna Parc era ceva grozav, chiar dacă nu știam ce e, vroiam să merg acolo pentru că Luna Parc era ceva… ceva grozav.

Uite-ne uitându-ne cum se uită toți ca să vadă, cum totul în jur se face mai frumos, evoluează, se modernizează, se transformă…
În afară de noi.

Advertisements

Read Full Post »

cocoși

Un cocoș.
Stătea în fața la Patiseria lui PuiGo.
Era trist cocoșul.
Avea misiunea de a invita lumea înăuntru.
Cocoșu era victima unei acțiuni de promovare, dar, așa avea un job.
Avea ochi triști, tocmai a terminat facultatea, se pricepea cica la cântat tare bine.

Unde te întorci în țara asta avem cocoși tineri,
ei ne deservesc în ghișeurile de la mall,
în restaurante, cafenele, boutiquri.
Tot ei, spală pe jos, împart fițuici pe drum.
Tot sectorul de deservire e plin de cocoși tineri.
Doar acolo i-au primit.
Pe dincolo cica n-aveau ‘experiență’.
Experiența este la găinile care’s gata de răcitură.

De unde să o acumuleze dacă spală podelele?
Eu am fost cocoș tânăr în Omerica, cât eram student. Este normal. Înveți, ai un part time job care îți dă bani de buzunar. Acolo cocoși tineri după facultate nu sunt, sunt doar cocoși la pensie.

Cocosi tineri dupa studii, și atata de mulți, se pare că s-au adunat doar la noi.

DEX: cocoș = tânăr care dupa facultate lucrează în sfera de deservire

Read Full Post »