Feeds:
Posts
Comments

Archive for June, 2009

spectacol…

Bach și Smore au fost ieri la teatru.
L-au vazt pe Hamlet într-o postură nouă, și-au rămas fascinați.
Copii de la Arte și-au dat teza de licență.
Cei doi s-au trezit în călduri, și-au rămas cu gurile-n salivă.
Printre răsuflări și sudori, sala mică a Academiei a dat zvon c-avem actori nebun de talentați.
L-au vazut pe Hamlet pe scenă de 3 ori, o dată din ele fiind în varianta Engleză cu actori dita-mai mai mai….
Azi Hamlet a fost ultimul, pentru că în postura asta îi șade cel mai bine.
La mai toți dintre copiii cu licența li s-a așezat sufletul în piesă și-a stat acolo pentru 2 ore. Ochii li se scăldau.
Păcat c-au să se stinga tot atât de ușor cum s-au aprins. Bani mizeri din spectacole la care vin liceeni pentru a primi note la literatura română.

Dupa un spectacol ca la carte, sau, să zic, ca la monitor, opa, alte spectacole gratuite în plină seară. Ba nu, achiți 3 lei pentru că-s pe roți în maxi-taxi (avantaj: mergi acasă și vezi spectacole).
Cei mai preferați rămân a fi totuși eroii din filme. Deși nu m-aș mira să vad un Don Quixote călare pe-o motocicletă curând.
Vrei ”Fight club”? Ihaaa, în maxi taxi se derulează în formă de serial.
Vrei ”Terminator”? Ei, câți ochelari de soare prin mașinuțe, leit Arnolzi, ptiu să nu fii de deochi.
Dacă vrei opere de săpun sunt ’cu duiumu’. Marcelo cu par lins de gel, cămeșuță vărgată în culori mexicane și miros de ”Ionel”. Alături de el, Maria Izabela cu salbe la gât și Juanita cu bucle îi fac ochi dulci. Dragoste nu alta.
M-ar interesa să văd ’Star Trek’ sau vre-o variantă de ”Lord of the Rings” (Frodo, nu pe tine, stai pe blog frumușel).
Varianta ”The last Samurai” e în vogă acum. Numai că în varianta Tom Cruise –femelă. Să vezi cum chiuie madmoasele de vreo 40 de ani când nu-i place ceva, face uz de arte marțiale și-i întruchiparea lui Cruise în carne și oase.
”Matrix” mi se pare că și-a dat sufletul în ultimul timp. Deși, posibil nu-i toamna-n toi pentru jachete de piele.
Păcat că horror-uri nu se prea preferă. “Interview with a vampire” în troleibuze ar fi o realizare. În special taxatoarea în rol de Lester. Bruuuuuaahhhaaahhaaaaa!!
Eh…
Otilia, merci de inspirație. Dac’ vezi actorii de la Arte, să le zici că-s superbi.

Read Full Post »

ori

Ultima dată am scris un text închegat cu pixul sau creionul în clasa a 12-a la bac.
De când am intrat la facultate, excluzând mult prea interesantele și a tot plinele de dezvoltare personala ‘conspecte’ universitare, draga mea tastatură s-a vrut a fi și pixul și creionul meu magic.
Și pentru că suntem o societate care economisește hârtia, am zis că-i bine, și-am tapat.
E bine că economisim, da cam ne-am mecanizat noi (eu).
Mă întreb dacă își mai scriu ‘scrisorele’ copii pe la ore, sau își trimit sms-uri.
Mă întreb dacă a scăzut volumul de scrisori la Poșta Moldovei.
Mi s-o fi parut că s-a pierdut din ‘arta’ scrisului pe hartie.
Nu mai printăm poze, le bagam în facebook, așa le vede tot mapamondul.
Nu mai trimitem felicitări de Crăciun.
E ușor a scrie un email de sărbători, mai greu să-ți cari fundu până la poștă.
Ori am devenit o societate economistitoare, ori am devenit lenoși.
I-am trimis mamei de peste ocean o felicitare unde am cioplit câteva litere în cerneală.
Și-a plâns.
Email-urile sunt, vrei nu vrei,
reci.
De altfel, ca și toată electro mașinăria în care ne-am băgat și ni-i ușor a spăla mâinile.
Sms-urile sunt calea ușoara de a refuza, a inventa scuze. A zice “Nu”.
Eroismul pe bloguri. Eroismul la comentarii. Totul e mai ușor sub mască, după tastatură.
Ori suntem o generație conștientă de încalzirea globală, ori am uitat, ori lenea a luat o altă formă.

Read Full Post »

povești cu zmăi

Poveștile cu zmăi au fost cele mai populare.
Îmi aduc aminte de povestea lui Harap Alb, de ochilă și răcilă.
Îmi aduc aminte de Făt Frumos, de merele de aur…
De mica mi se bulbucau ochii la lupta între zmăi și eroi.

Știrile nu sunt altceva decât povești cu zmăi.
Păcat că nu întotdeauna zmăii sunt învinși.

Read Full Post »