țara minunilor

Și mi-am pus pe-un urmar fericirea,
i-am legat fundă roșie,
și-am pornit la drum.

După doua zile și trei nopți
m-am pomenit în țara minunilor,
unde se zice că curg izvoare de lapte
și zboară urangutanii în aer.

Lumea tot vorbește că-n țara minunilor,
dacă vrei, ai trei palate și caruță cu motor.
Tot aici, iarba are o multitudine de funcții.
Poate fi mancată, călcată, consumată.
Tu-i alegi funcția care-ți place mai tare.

Zisu-mi-o lumea, că banii se tăvaăesc pe jos,
numai lene sa nu-ți fie să-i ridici.
Că plouă cu vise și e numai bucurie pe copaci.

Se mai zvonea că oamenii umblă de-și arată dinții
unul altuia, ca să vadă tot pământul,
cât de bine e să locuiești în țara minunilor.
Că totu-i perfect,
că-n wc-uri ai hârtie de mătase,
că miroase a parfum pe străzi.

Și așa cum mă vedeți,
funda-i tot legată,
fericirea tot pe umăr o port,
de două luni…
și tot încă n-am găsit
țara minunilor.
Parcă ziceau că e pe aici pe undeva.
Ori ea s-ascunde de mine.
Ori eu m-ascund de ea.

.

Read Full Post »

trei in una

Intotdeauna am simtit ca in mine traiesc mai multi oameni.
Un fel de schezofrenie pe care o inteleg si ma bucur ca am parte de ea, in modul cel mai idiot de a vorbi despre asta.
M-am impartit intre vise.
Era intotdeauna o „Ea” care si-ar colora unghiile in curcubee. Ar purta fulare si par scurt ca la arici. Se alinta in fum de cigarete, ar merge noaptea pe strazi cand ploua si nu i-ar pasa de timp, orar, agenda.
Pe ea ar numi-o „stranie” si, „altfel”. Ea ar canta la chitara. Si la pian. Si-ar colora asfaltul in fiecare dimineta cu creta. Ar purta ciorapi colorati, sitreturi in carouri. Ar merge cu 2 caini la plimbare, Traian si August. S-ar duce seara in subsol sa faca colaje.
Cearsafuri idigo. Parfum de iasomie. Ar sta cu cativa prieteni alaturi de pereti, si-n forfota multimii, ar iubi impreuna frumosul.

Mai era o „Ea”, care, in pal de bej si negru, iarasi carouri pe alaturi, si-ar lasa parul lung, peste rochii. Sacouri cu asortari de blugi si palarii, in nunate de lux, ar face servici si cariera. Birou, flori de camera, discutii la telefon. Nopti in hartii. Ea face totul asa cum “trebuie”, cum e acceptat de societate, cum “se cade” cum “se cuvine”. Tot cu prieteni, doar la o masa, in placerea de a invata pe unii, a invata de la unii.

A 3-a „Ea”, ar fi mereu ocupata cu sine. Ea ar avea timp de …ea. Ar face regula in propriul buduar pentru ca iubeste vestimetatia. Ar avea multe parfumuri. Ar avea multi pantofi. S-ar duce la evenimente mondene. Ar sta la o cafea printre zambete si mutre false, si nu i-ar pasa de ele. S-ar tranti incaltata in pat. (eh, n-am facut-o niciodata). Ar da bani buni pe accesorii. S-ar avanta in petreceri pana-n dimineti. Ar avea oricum prieteni, cu care s-ar descalta de tocuri si-ar umbla prin baltoace cand ploua.

Toate trei s-ar impaca de minune.

Tu cate de „Ea/El” ai cu tine ?…

Read Full Post »

ca-ntr-o superbă tragedie de teatru

Daca m-as baga la tine in ganduri, as innebuni ?
Cadrele merg ca si cum s-ar rula mii de filme intr-un minut.
Intre oceane si nimic, m-as vedea in cele mai charaghioase ipostaze,
te-ai vedea in mii de parfumuri.
Ne-am vedea unii pe altii, aa cum nu ne-am vazut vreodata.
In momentul in care mi-ai vedea visele, prostiile, pacatele, nerusinarile, nebuniile…
In momentul in care v-aș vedea pe dinăuntru…
In momentul in care s-ar dezlipi pielea de pe cap si ne-am vedea unii pe altii in toata frumusetea frustrarilor si obsesilor noastre…
In momentul in care plini de rusinea sau mandria propriilor ganduri ne-am vedea goi unu in fata altuia…
In moment, am innebuni frumos impreuna, ca-ntr-o superba tragedie la teatru.

De vorbesc, de nu.
Ascult, sau, poate.
Vezi, dar altceva.
Ce gandesc, cand tac?
Ce zici, cand nu zici nimic?
Filmul, cadrele, portretele merg continuu. Acolo, la tine, inauntru, e altceva.

Ti-ai dorit vreodata sa vezi filmul altcuiva?
Sa te auzi din ramele altcuiva. Sa vezi ce strune ai. Cum te canta?
Cum te pronunta?
Sa vezi ce culoare a parului ti-a dat, sa te vezi intr-un alt fel de corp.

Cand caut adevarul, il vreau cu adevarat?
Cand te-ntrebi daca mint, chiar vrei sa stii?

Casele se-ntroc cu vertebrele-n sus.
N-avem usi.
Podul este albastru, pentru că e cer.
La mine în gânduri dansăm balet, pe copaci frunzele au albatstru. Noaptea e roz.

Daca ne-am vedea unii altora perversiunile din imaginatie, n-am mai vota pe nimeni.
Daca am sti cele mai ascunse ganduri, s-ar face razboi a-2a zi.
Daca am putea patrude in momentele fiecruia, n-ar mai exista vise.
Ne-am impusca unii pe altii.
Daca as sti ca ma vezi pe dinauntru, m-as uri, m-as pierde.

Nu ne vrem asa cum suntem.
Nu va cereti asa cum sunteti, pentru ca nu o vrem cu adevarat.
Filmul meu, pasajele, portretele sunt bune doar la mine-n cutie.
La voi, la tine, ale tale, ale lor, par nebunie cand le vad eu.

Daca ne-am vedea, in moment, am innebuni frumos impreuna, ca-ntr-o superba tragedie de teatru.

.
P.S. ” din cauza diacriticilor, cativa oamuleti nu pot citi psturile, cer scuze, cred ca am sa refuz diacriticile…”

Read Full Post »