O saptamana, o zi si 30 minute

De o saptamana.
Ea. In fiece dimineta, in coltul stang al cafenelei din centrul orasului.
Ochi mari si tristi. Picior peste picior, buze palide, ten mat.
Fumeaza cigareta de dama cu acceasi sete la 8.30 fix, minut in minut, secund’ la secund’.
Se avanta virtual in jazzul din incapere. Parul ei lung si negru ii imbiba mirosul de Chanel si tigara.
E departe in cele 3 ligurite de zahar din cafea, practic unica masa dulce din zi.
Bluza de un mov inchis ii acopera voluptatea sanilor.
Are manusi albe care nu se asorteaza la nimic in garderoba ei.
Nu accepta companie in dimineti. Tigara ii este compania perfecta.
In jumatate de ora pleaca, lasand de fiecare data cafeaua neterminata.
Tocul pantofilor ii suna pe strada centrala timp de 12 minute in fiecare dimineta.
Ajunge in acelasi birou.

De o saptamana.
El. In fiece dimineta in coltul drept al cafenelei din centrul orasului.
Ras, pieptanat, la sacou fara cravata. Uraste cravata si a inlocuit’o cu un fular vere crud.
I se potrivetse cu verdele din ochi.
Blugi, monden, acelasi jazz in urechi.
Nu mai fumeaza de fix o saptamana si 30 minute.
Cafeaua i se aduce in cana mare, o prefera fierbinte, absolut indiferent fata de cantitatea de zahar la fix 8.00. O soarbe si in jumatate de ora pleaca.

De fiecare data, cand iese din cafenea, o vede intrand. Cu manusi albe care nu se asorteaza mai la nimic din ce poarta de fiecare data. Cu aceasi miros de Chanel si cigareta in par. Cu ten mat.
Frumoasa.

Week’end.
Luni.
O alta zi, din o alta saptamana.
Ea. Bluza de matase, de un verde crud. Cigareta si cafea la fix.8.30. In coltul stang al cafennelei centrale. Cele 3 lingurite de zahar se mesteca in aceeasi rutina ca o saptamana in urma. Ridica ochii spre coltul drept.

El. Fular mov. Cana mare de cafea in coltul drept al cafenelei centrale la fix 8.00, absolut indiferent de cantitatea de zahar.
Ridica ochii spre coltul stang.

Intarziere de ceas cu 30 minute.

Read Full Post »

first timers

Noi cei care stim…

Nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem acum in
anul 2007 cum casa parintilor
nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand
au cumparat-o si
realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in
jur de 50 de ani.
Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici
despre razboaie
sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca
asta insemna ceva o data.
Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea” ,
“Castel”, “Ratele si
vanatorii”, “Tara, tara! Vrem ostasi”,
“Prinsea”,”Sticluta cu otrava”,
“Pac Pac”, “Hotii si vardistii”, ultimii care au
strigat “Un doi trei
la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele
cu fise, dar
primii care am facut petreceri video (inchiriam un
video si stateam sa
ne uitam la filme2 zile inchisi in casa), primii care
am vazut desene
animate color, primii care am renuntat la casete audio
si le-am
inlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci
de blugi de la
turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja
lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste
grile la admitere.
Noi am fost ultimii “Soimi ai Patriei” si ultimii
“Pioneri”.
La gradinita am invatat poezii in romaneste,nu in
engleza… Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY
BIRTHDAY la aniversari.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills ,
Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca
nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si
abia asteptam sa vina si la
noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe
cu apa.Intre
timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si
clasicele bidoane
umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne
provocau
pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la
scoala.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ
Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys,
si Take That, si inca nu auzisem de manele singurele
melodii de joc
fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii,
dar toti dansam!
Dar spre deosebire de copiii din
ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat
si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.
Am citit “Licurici”, “Pif”, Ciresarii, si am baut Cico
si Zmeurata si ni
s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele
sucuri “de la TEC”
fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la
scoala beamtoata
clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola
la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne
dadeam bip-uri, ne
fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround
system, taceam
toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo
sau Playstation
ci jocuri tetris de care ne plictiseam
la o luna dupa ce le cumparam
si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la
chefuri sa jucam
“Fantanita”, sau “Flori, fete sau baieti”, sau “Adevar
sau Provocare”,
sau orice ne dadea un pretext sa “pupam pe gura” pe
cine “iubeam”.
Noi suntem cei care inca au mai “cerut prietenia”,
care inca roseam la
cuvantul “sex”, care dadeam cu banul care sa intre in
farmacie sa
cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa

si sa le aruncam
in capul colegilor, care am completat mii de oracole,
sperand ca
persoana iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti
place?” ca ne
place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca
noi am mers cu bicicleta
fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune
speciale in
masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne
cadeau din greseala
pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie
desfacute de
copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu
toti cainii si
toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate
lipide si glucide
mancam, parintii nostri nu au “child proof the house”,

ne-au trimis sa
cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un
pachet de tigari de
la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost
martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi
am ras la bancuri
cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea
Esca la Pro
TV,noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea
“Feriti-va de magarus”.

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de
“first-timers” …

Read Full Post »