Feeds:
Posts
Comments

Archive for April, 2009

cu viață, cu ceai

Tu știi viață, ești tu așa simpatică de felul tău. Eu cred că noi două am putea fi prietene. Mai ai tu uneori aureli, ca toată lumea, dar de te uiți mai aproape la tine, ești chiar frumoasă, mâncate-ar focu’.
Hai cu mine la o cafea.
Nu? Tu nu bei cafea? Că te scurtezi?
Ei bun, hai dar la un ceai la colț de stradă. O să-ți placă. Ai să-ți vezi odraslele dintr-un alt unghi.
Care scaun îl vrei? Care masă? La geam e frumos, miroase a soare.
Hai să fac un pact cu tine viață.
Eu ți-oi arăta cum se face Paștele la Moldoveni, tu-mi vei arăta cum miroase cerul.
Eu ți-oi zice despre planurile mele de viață, tu vei fi de acord.
Eu am sa-ți dau să asculți cum cântă Pasărea Colibri, tu-mi vei șopti cum răsuflă marea.
Ți-oi citi povești de Creangă, te-oi învăța cum se face izvar.
Tu, tu lasă-mă să înțeleg ploile.
Am să te duc în grădină să mănânci nuci verzi, să-ți colorezi mâinile, să ai mâini de altă rasă pentru trei zile.
Am să te dau cu sania când afară e ger, ne-om scălda în pilelea goală când e lună plină.
Tu, tu învață-mă cum plânge amurgul. Învață-mă cum zboară vântul. Cum moare iarba.
Cum trec anii. Cum ne rabzi. Cum ne iubești.

Eu te-oi mai juca la nunți așa cum numai Moldovenii pot. Te-oi îmbăta la cumătrii. Ți-oi da pomeni.
Ți-oi pune marțișoare în piept. Ți-oi vopsi pereții cu var, ți-oi da podul cu ceamur.
Am să mai fac clacă, ca să-ți construiesc gard împrejurul tău.
Am să îți culeg roada în toamnă. Am să te curăț în primăvară.
O sa ne jucăm de-a “baba-oarba”. Te-oi învăța pași de vals.
Tu numai să-mi zici, să-mi zici de ce mor poeții. Să-mi zici de ce n-am liniște pe al meu pământ. De ce-l tot vor unii, de ce-l tot fură alții. De ce-i rupt. De ce-i atât de trist.

E bun ceaiul cu tine. Vrei să-ți iau o coptură? Tu nu mănânci copturi? Ești pe dietă? Ții post? Nu? Dar hai la mine acasă. Am să-ți fac plăcinte.
Acasă-l am pe Enescu. El e prieten cu Macedonski, și Minulescu. Uneori luăm cina împreună. Băieți de treabă, n-am ce zice.
Acasă e mic, dar e clad și lumină. Ție o să îți placă acasă.
Tu cu ce mergi? Troleibuz, maxi-taxi, ai mașină?
Mergem pe jos.
Mă dau desculți.
Tu povestește-mi despre tine. Eu am să te ascult.
Hai să fim prietene vrei? Ca-ntre femei. C-ntre ochi negri. Ca-ntre oameni.
Că-mi ești dragă.
Eu am să te iubesc. Eu pot iubi uneori. Tu să mă lași. Eu te-oi iubi.
Și când ți-o fi urât de mine, ai să mă părăsești. Eu n-am să mă supăr.
Eu am să-ți duc dorul.
O fi frumos dorul de tine.
Hai și-om face un pact cu tine viață… hai ?

Read Full Post »

„scrob” alternativ

Mai muști o buză. Mai stropești un obraz. Mai împungi o ureche. Și e iar dimineață.
Se vând elefanți azi la piața centrală.
Parcul lui Ștefan e plin de girafe.
La grădina botanică se fabrică struți.
Cine merge cu mine la gară?
Luăm trenul. Ne ducem spre aeroport.
Zburăm spre Valea Morilor și cu bagheta magică, construim restaurant pe apă.
Parcă așa se zvonea că o fi vrut să fie.
Mai moi un covrig în lapte. Mai cumperi un gogoșel. Mai treci pe la plăcinte. Și e iar amiază.
Se plouă cu pensii în Grătiești.
Curge vin din robinetele Ciocanei.
Noi avem „Aerodrom” ? Ce e aia „Aerodrom”?
Tractoarele duc pasagerii la servici.
Au înghețat semafoarele. Bucuria pietonilor.
Unde-i ”bardiurul”(intenționat) de lângă parlament?
L-au dus la reparație. Mâine aduc unul nou de culoare roșie.
Ce frumos o să fiiieeeee!!!
Trece Veruța prin Sun City. Ei Veruța, tu ce nu știi? Sun City se numește de azi „Nasha Solnțe”.
-Dapoi nu așa se traduce.
Ei, Veruța, cine știe mai bine, tu sau statul?
-În cazul respectiv, eu.
Ei Veruța, ce-i cu tine? Te pui în poară cu statul? N-ai fost de dimineață la lăptărie?
Polițiștilor li s-au confiscat bastoanele. Mâine le-au promis altele noi ca să se asorteze cu trotuarul. Ce frumos. O sa fie tot timpul martișoare pe drum. Numai că mărțișoarele au o formula noua acuma, ele sunt doar roșii.
Stă Ionel cu buza umflată.
Ce-i Ioane, ce s-a mai întâmplat? Nu i-a ajuns mamei foi din sindicate ca să te ducă vara asta la ’lagăr’? (intenționat)
Nu?
Ei, atunci ce-i cu tine?
Ionel era supărat. Până acum prietenii îl numeau „Johny băiat din filme”, da acuma este ordin de „sus” ca în cartier, toți Ionii să se numească Ivani. Chiar și acei din chimie.

Ei hai. Ai pus ulei în tigaie, rafinat , nerafinat, tot din „podval” (intenționat) e adus.
Ți-ai facut „scrob”, ai pus untura pe pâine și iată de s-a făcut seară.
La ora nouă se stinge lumina. Așa s-a zis de „sus”, cică mergem pe undă verde. Ce-o mai fi unda verde?
Până la nouă, Timofei trebuie să-și vadă iubita.
S-a dus să-i ia garoafe roșii. Lui nu-i plac garoafele. Nici ei. Alte flori însă, nu găsești, doar dacă te apuci să rupi gardurile.
Vânzătoarea i le pune în „gazetă”(intenționat).
-Nu le pune în „gazetă” Sofica, că-i urât.
-Taci Timușa, să nu te audă.
-Cine să mă audă Sofica?
-Ei cine, cine. Hai fugi, fugi.
O întâlnește pe ea.
Ea poartă funde roșii, galbene și albastre doar seara.
-Vrei să vedem elefanții din Piața Centrală, o întreabă Timofei.
-Da ei știu româna?
-Ei o știu. În „Nashe Solnțe” n-o știu. Da ei…, ei o știu. E cam ștribită, o fi mucegăit de ceva timp, vai de capul lor, le știu pe amăndouă. Ceilalți se prefac ”morți în popușoi”, da ei… ei o știu.
-Hai mai bine să vedem ce mai face Eminescu. Hai Timofei?
-Hai.
E aproape de nouă.
Grabți, s-au dus să-l găsescă în parc pe Eminescu.
Lumina s-a stins.
Eminescu a fost mâncat de girafe.

Read Full Post »

pe-un disc de vinil

Pe-un disc de vinil, revin azi iar la vise.
Mă macină gândul la ele de ceva timp.
Paradoxal de dureros, dar cred, că unele vise, ar trebui să rămână în forma lor inițială… adică tot vise.
Pentru că sunt acoperite cu farmec, unele vise, nu ar trebui să se împlinească.
Ce mai rămâne dupa ce s-au adeverit?
Nimic.
Indivizii, sau mai exact, unii indivizi, se hrănesc cu vise. Și cel mai straiu e că, odată cu realizarea unuia din ele, rămân flămânzi.
Și dacă visul, s-a adeverit mai ieri, azi ai ramas gol.
Altele nu mai sunt la fel de dorite.
E ca și iubita care ai descoperit-o a fi altfel decat in fanteziile bolnavicioase.
Visul meu s-a dovedit a fi mai frumos ca realitatea.
M-am lepadat mai ieri de-un vis.

Eu nu mai vreau vise noi, ele mă dor.
„Și totuși este trist pe lume”

Read Full Post »