iluzie optică

În fiecare dimineaţă, asist cu mare drag la conversaţiile politicoase şi pline de atitudine a şoferilor de maxi taxi.
În mare parte, conversaţii simple şi grijuliu rostite cu salivă printre gingii:
- Şi te-i dus înainte wai
- Şmecherul ista m-o întercut
- Lasă-ni şi nie vre-o doi oameni, că n-am făcut nica toată Botanica
- Undi te-ai aruncat, că ii rându meu să merg amuia
- Wai, dacă ti mai prind că merji odată cu mine, îţi…

Fraze tipice, uşor alterate, rostite peste geamurile întredeschise, plutesc în adierea vântului văratic, primavăratic, tomnatic…
Azvârlită în toate patru colţuri ale lumnii, m-am regăstit cu gura cusută în momentul în care, la o adică, într-o dimineaţă, pe Banulescu Bodoni colţ cu Bucureşti, geamurile a 2-a maxi taxi s-au întredeschis pentru o conversaţie la/de semafor:
- N-am dormit toată noaptea Ioane. N-am dormit. A trebuit să citesc până la capăt despre omul frumos a lui Dan Puric. N-am închis un ochi meditând şi sorbind frumuseţea incontestabilă a acestei lumi în care trăim Ioane. Ce frumos… ce frumos.
- Ei Vasile, mie îmi zici, eu cu soţia mea, ieri am fost la filarmonică. Să fi auzit ce talent, ce talend dădea dintr-un tânar pianist. M-a frapat. Îti recomand…
Tu, tu să-mi dai şi mie cartea lui Dan Puric, o devorez şi eu cu mare placere.
- Zis şi făcut.
- Să ai un drum bun!

Ferestrele s-au închis. Camera s-a depărtat.
Maxi taxi pe planul doi. Drumul umed în prim plan.
Iluzie optică.

Advertisement