Feeds:
Posts
Comments

“Sistemul de educatie din Moldova nu este prost” – ar fi o afirmatie care necesita argumente sustenabile. La fel si viceversa.
Din 2008 am inceput a exploara si compara felul in care se invata ‘la noi’, si in alte parti. Desi subiectul este foarte complex, am sa ating doar cateva nuante care imi sunt ‘dragi’, pentru a tulbura apele si posibil, a contribui macar cu 0.00001% la unele decizii pe care le fac elevii sau studentii din Moldova cand ‘a invata’ sau ‘a nu invata’ este dilema cu care se confrunta.
Cateva mituri pe care, interactionand cu elevi si studenti, le-am tot intalnit si pe care mi-as dori sa le abordez.

Mitul “notele nu conteaza” sau “angajatorul nu se uita la note”
Este esential ca afirmatia sa fie plasata in context in primul rand. Notele nu conteaza in ce context?
Daca dupa liceu nu intentionezi sa mergi la facultate sau sa iei bursa – adevar vorbesti – notele nu conteaza. In caz contrar – conteaza. De ce?
Liceul, facultatea este ‘job-ul’ tau la varsta pe care o ai, iar notele arata performata ta. La fel, notele reflecta care este domeniul in care ‘esti mai bun’ si care iti este mai strain. Stiu, o sa spuneti “la noi notele se cumpara”, “iau bursa doar acei cu 10 pe line”. So what? Oare nu este asta doar o scuza pentru a lenevi? Nu am intalnit profesori care sa iti dea o nota joasa atunci cand ti-ai facut tema cum se cuvine.
“Angajatorul nu se uita la note”. Probabil. In cazul in care ai deja foarte multa experienta de munca. In caz contrar, diploma si activitatile extracuriculare sunt biletul tau norocos.

Mitul “Daca inveti bine, nu neaparat inseamna ca ai sa fii un angajat bun”. Oh really? Iarasi, context… context. Daca ai abilitatea de a indeplini un exercitiu, de a memora o poezie, de a raspunde corect la o intrebare, oare nu arata asta abilitatile pe care le poti avea ca si angajat?
Un lucru este bine sa il mentionez, a invata bine nu se echivaleaza cu a avea 10 pe linie. You need to have a life. A invata bine, inseamna a munci pentru a avea rezultate si a identifica care este domeniul in care ai putea fi ‘cel mai bun’ sau alaturi de ‘cei mai buni’.

Mitul “Activitatile extracurriculare sunt mai importante decat notele”. Context?
Pentru ce? Unde? In ce moment?
Este important, chiar crucial pentru un elev, student, sa se implice in activitati extracuriculare, cheia este insa RELEVANTA activitatii pe care o faci pentru viitoarea cariera. Daca esti student care isi doreste o cariera in management, insa majoritatea timpului liber ti-l petreci facand teatru, cred ca este putin mai greu sa inteleg legatura dintre aceste doua. Asta nu inseamna ca managerii nu merg la teatru :)

Mitul “Profesorii din Republica Moldova nu sunt buni, iata de ce nu cunoastem”
Give me a break! Elevii si profesorii sunt egali responsabili de cunostintele pe care le au intr-un final elevii. Este adevarat ca avem nevoie de metode noi de predare, insa asta nu ne califica sa discreditam toti profesorii. Am avut parte de profesori care mi-au dezvoltat gandirea critica inca din liceu, lucru pe care il realizez abia acum cand vad metodele de predare a profesorilor din UK. Iata de ce, o afirmatie atat de puternica este o afirmatie foarte, foarte incorecta. Dragi elevi si studenti, nu va fie frica sa sugerati profesorilor cum va place sa invatati. Iarasi, daca vreti sa invatati.

Mitul “La noi totul se invata ‘pe de rost’. Totul ce am invatat la facultate am uitat.”
1. Oriunde, indiferent de tara, studentii, elevii, maturii – uita.
2. Facultatea, liceul iti da un spectru, ‘un background’ pentru a putea intelege ce se intampla in lume.
3. Nu ai uitat TOT :) daca ai invatat. Ceva a ramas ;)

Mitul “In Moldova facultatea si liceul nu te pregateste pentru munca adevarata. Este doar teorie fara practica”.
Nu este doar cazul Moldovei. In acelasi timp, este mult loc de imbunatatire pentru sistemul de educatie din Moldova cu adevarat. Pot face comparatie doar cu SUA si UK, unde la fel teoria prevaleaza, insa asa numitele ‘student projects’ prin care anumite teorii se testeaza de catre studenti si elevi in afara bancilor de studii, contribuie la reducerea nivelului de teoretizare.
Oricum, fiecare companie are specificul sau, metodele sale de a lucra, acestea fiind mii si mii. Este imposibil pentru sistemul de invatamant sa ‘pregateasca’ elevii, studentii exact pentru ce au sa faca in viitor in cadrul unei companii. Insa, ce ar putea sa faca, si nu este doar cazul Moldovei iarasi, este sa te ajute sa intelegi mai bine o industrie in care esti singur ca ai sa muncesti.

Aici vine timpul pentru Mitul “Oricum in Moldova multi termina o facultate, insa activeaza cu totul in alt domeniu”.
Nu doar in Moldova :) Identificarea domeniului in care ai sa muncesti este un proces, iar facultatea este o parte a procesului care iti arata ‘ce este, cum este, cum functioneaza anumite lucruri’. Restul… depinde doar de tine.

P.S. ” Imi cer scuze pentru lipsa diacriticilor”
P.S. ” Feel free to debate :)

nu știu ce titlu să pun

Nu am scris de ceva timp, pentru că am timp să nu scriu.

M-am gândit de ceva timp la orașul meu, la clădirile deloc inspirate construite parcă în cubism. Totul ce respiră în orașul nostru este buchisit, grămădit. De-o splendoare.

Multicolor, butco-color, sur pe la miez de iarnă, orașul meu mă-nvăluie cu un dor de chițibușeală. Cât de disperat nu ar suna, capitala a reușit să prindă un iz de oraș de care mi se face dor. Și mai e unul singur pe lumea asta care are multe lumini în el și o statuie dălăbăzănată cu foc.

Dacă las în urmă smiorcăiala și jălea de oraș natal, plimbându-te prin orașele din vest, nu te mai surprinde caramida roșie și trotuarele netede. Într-un final, aceeași panoramă. Iată de ce vrei să te arunci prin Korea, prin Ghana sau prin Chișinău. Pentru că, e altfel.

Nu vreau să avem un Chișinău European. Sincer vă spun. E mai bine să curățim orașul, să-l izbăvim de niște scai, să-l dregem. Însă, să ne transformăm orașul în oglinzi skyskrapuite (vă rog, bombardați cineva clădirea care s-a construit la Sun City), să-l lipim tot în stil vestic… e plagiere.

Notă – gândul a venit după ce am vizitat Londra și am fost plăcut dezamăgită, la fel, citind un blogpost de a lui Viorel Mardare, mi s-a făcut jale că distrugem ce este frumos pentru a înlocui frumosul cu filme vestice și clădiri oglindite.

tristețe


A fi trist.
A fi trist este frumos.
A fi trist este frumos pentru că este un semn că ai suflet.
A fi trist este frumos pentru ce este un semn că ai suflet. Sufletul simte.
A fi trist este frumos pentru ce este un semn că ai suflet. Sufletul simte. Deci nu ești un nesimțit.
A fi trist este frumos pentru ce este un semn că ai suflet. Sufletul simte. Deci nu ești un nesimțit. Deci îți pasă.
A fi trist este frumos pentru ce este un semn că ai suflet. Sufletul simte. Deci nu ești un nesimțit. Deci îți pasă. Ești un păsător.

Poate, ar trebui să declarăm o Duminică, ziua tristeții.
Așa, o să le pese la mai mulți.
O sa avem o societate mai… păsătoare?

A fi trist este frumos. Tristețea este blăndă.
O societate tristă pentru o zi, ar fi poate mai frumoasă, decât una fericită?
În cautarea fericirii, mulți se împotmolesc în lăcomie, egou, putere, avuție.
Nimeni nu caută tristețea.
Sau poate, a putea fi trist, e uneori, a fi mai fericit.

iluzie optică

În fiecare dimineaţă, asist cu mare drag la conversaţiile politicoase şi pline de atitudine a şoferilor de maxi taxi.
În mare parte, conversaţii simple şi grijuliu rostite cu salivă printre gingii:
- Şi te-i dus înainte wai
- Şmecherul ista m-o întercut
- Lasă-ni şi nie vre-o doi oameni, că n-am făcut nica toată Botanica
- Undi te-ai aruncat, că ii rându meu să merg amuia
- Wai, dacă ti mai prind că merji odată cu mine, îţi…

Fraze tipice, uşor alterate, rostite peste geamurile întredeschise, plutesc în adierea vântului văratic, primavăratic, tomnatic…
Azvârlită în toate patru colţuri ale lumnii, m-am regăstit cu gura cusută în momentul în care, la o adică, într-o dimineaţă, pe Banulescu Bodoni colţ cu Bucureşti, geamurile a 2-a maxi taxi s-au întredeschis pentru o conversaţie la/de semafor:
- N-am dormit toată noaptea Ioane. N-am dormit. A trebuit să citesc până la capăt despre omul frumos a lui Dan Puric. N-am închis un ochi meditând şi sorbind frumuseţea incontestabilă a acestei lumi în care trăim Ioane. Ce frumos… ce frumos.
- Ei Vasile, mie îmi zici, eu cu soţia mea, ieri am fost la filarmonică. Să fi auzit ce talent, ce talend dădea dintr-un tânar pianist. M-a frapat. Îti recomand…
Tu, tu să-mi dai şi mie cartea lui Dan Puric, o devorez şi eu cu mare placere.
- Zis şi făcut.
- Să ai un drum bun!

Ferestrele s-au închis. Camera s-a depărtat.
Maxi taxi pe planul doi. Drumul umed în prim plan.
Iluzie optică.

femei ‘bărbate’

Revin subtil la frumusețea unei femei. Mă tot atinge.
Tendința femeilor de a se ‘masculiniza’ împroașcă intens mai în toată lumea cu argumente pro/contra, circumstanțe, efecte, cauze.
Plimbandu-mă-ntr-o doară prin țări lăi – bălăi, tot mă trântea un gând din când în când: de ce unele femei se tot vor atât de dure, de egale, de mai bărbați (bărbate?).
De ce se renunță sau se pierde din feminitatea, gingășia, blândețea și binevoința unei femei?
A fi egali în drepturi, oare presupune și similaritatea în comportament?
Deloc despre pantaloni, păr scurt, cravată. Fashion is fashion. Să le purtam cu încredere.
Grația unei femei nu se măsoară în rochii.
O femeie cu funcție de director poate fi blândă, grațioasă, poate cocheta și absoarbe zâmbete. În același timp, poate lua decizii inteligente. Una nu încurcă ițele alteia. Ba chiar se ajuta reciproc.
S-o fi numit datorită unei explicații ‘sexul frumos’ ori ‘sexul slab’.
A fi protejată de către un bărbat, a simți susținerea unui bărbat nu face o femeie inferioară. Pentru că femeia și barbatul se completează reciproc.
Este frumos a te simți ocrotită, plapândă, firavă.
O femeie, indiferent de comportamentul de fier, n-o să fie percepută ca și bărbat vreodată (să nu vă încline gândul la bazaconii ce implica cuțite și doftori).
Și întrebarea logică este: Then why the effort?

Or mă gândesc, că uneori, negăsind ‘bărbăția’ la soții săi, la părintele său, femeile își iau involuntar ‘bărbăția’ asupra lor.

Eu ca și femeie, am să întorc gâtul în urma unei femei pline de grație, și-am să plec capul la una mai ‘bărbată’.
Bărbații cum înțeleg femeile ‘bărbate’?

vezi?
vrei?

E simplu ca 1, 2, 3
Intri aici:

1. Încarcai o poza cu tine în care folosești o pungă de pânza, rucsac sau orice alt mijloc de transportare ecologica a produselor, cu o descriere de ce faci asta
2. Eşti un exemplu pentru prietenii tăi și nu uiţi să tăguiești eventul în această descrierea ta
și
3. Primești un tricou super buper dacă aduni cele mai multe like-uri sau dacă ești pe placul juriului!

Cu aşa un tricou, eşti parcă mai frumos şi mai responsabil.

Cei mai frumoși oameni
sunt oamenii care îți sunt alaturi
Indiferent de culoarea tricoului,
De semnul de la gât,
De cearncănele de sub ochi,
De cash-ul din buzunar,
De culoarea cardului.
Cei mai frumoși oameni
Sunt prietenii…

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.