nu știu ce titlu să pun

Nu am scris de ceva timp, pentru că am timp să nu scriu.

M-am gândit de ceva timp la orașul meu, la clădirile deloc inspirate construite parcă în cubism. Totul ce respiră în orașul nostru este buchisit, grămădit. De-o splendoare.

Multicolor, butco-color, sur pe la miez de iarnă, orașul meu mă-nvăluie cu un dor de chițibușeală. Cât de disperat nu ar suna, capitala a reușit să prindă un iz de oraș de care mi se face dor. Și mai e unul singur pe lumea asta care are multe lumini în el și o statuie dălăbăzănată cu foc.

Dacă las în urmă smiorcăiala și jălea de oraș natal, plimbându-te prin orașele din vest, nu te mai surprinde caramida roșie și trotuarele netede. Într-un final, aceeași panoramă. Iată de ce vrei să te arunci prin Korea, prin Ghana sau prin Chișinău. Pentru că, e altfel.

Nu vreau să avem un Chișinău European. Sincer vă spun. E mai bine să curățim orașul, să-l izbăvim de niște scai, să-l dregem. Însă, să ne transformăm orașul în oglinzi skyskrapuite (vă rog, bombardați cineva clădirea care s-a construit la Sun City), să-l lipim tot în stil vestic… e plagiere.

Notă – gândul a venit după ce am vizitat Londra și am fost plăcut dezamăgită, la fel, citind un blogpost de a lui Viorel Mardare, mi s-a făcut jale că distrugem ce este frumos pentru a înlocui frumosul cu filme vestice și clădiri oglindite.

tristețe

A fi trist.
A fi trist este frumos.
A fi trist este frumos pentru că este un semn că ai suflet.
A fi trist este frumos pentru ce este un semn că ai suflet. Sufletul simte.
A fi trist este frumos pentru ce este un semn că ai suflet. Sufletul simte. Deci nu ești un nesimțit.
A fi trist este frumos pentru ce este un semn că ai suflet. Sufletul simte. Deci nu ești un nesimțit. Deci îți pasă.
A fi trist este frumos pentru ce este un semn că ai suflet. Sufletul simte. Deci nu ești un nesimțit. Deci îți pasă. Ești un păsător.

Poate, ar trebui să declarăm o Duminică, ziua tristeții.
Așa, o să le pese la mai mulți.
O sa avem o societate mai… păsătoare?

A fi trist este frumos. Tristețea este blăndă.
O societate tristă pentru o zi, ar fi poate mai frumoasă, decât una fericită?
În cautarea fericirii, mulți se împotmolesc în lăcomie, egou, putere, avuție.
Nimeni nu caută tristețea.
Sau poate, a putea fi trist, e uneori, a fi mai fericit.

…

iluzie optică

În fiecare dimineaţă, asist cu mare drag la conversaţiile politicoase şi pline de atitudine a şoferilor de maxi taxi.
În mare parte, conversaţii simple şi grijuliu rostite cu salivă printre gingii:
- Şi te-i dus înainte wai
- Şmecherul ista m-o întercut
- Lasă-ni şi nie vre-o doi oameni, că n-am făcut nica toată Botanica
- Undi te-ai aruncat, că ii rându meu să merg amuia
- Wai, dacă ti mai prind că merji odată cu mine, îţi…

Fraze tipice, uşor alterate, rostite peste geamurile întredeschise, plutesc în adierea vântului văratic, primavăratic, tomnatic…
Azvârlită în toate patru colţuri ale lumnii, m-am regăstit cu gura cusută în momentul în care, la o adică, într-o dimineaţă, pe Banulescu Bodoni colţ cu Bucureşti, geamurile a 2-a maxi taxi s-au întredeschis pentru o conversaţie la/de semafor:
- N-am dormit toată noaptea Ioane. N-am dormit. A trebuit să citesc până la capăt despre omul frumos a lui Dan Puric. N-am închis un ochi meditând şi sorbind frumuseţea incontestabilă a acestei lumi în care trăim Ioane. Ce frumos… ce frumos.
- Ei Vasile, mie îmi zici, eu cu soţia mea, ieri am fost la filarmonică. Să fi auzit ce talent, ce talend dădea dintr-un tânar pianist. M-a frapat. Îti recomand…
Tu, tu să-mi dai şi mie cartea lui Dan Puric, o devorez şi eu cu mare placere.
- Zis şi făcut.
- Să ai un drum bun!

Ferestrele s-au închis. Camera s-a depărtat.
Maxi taxi pe planul doi. Drumul umed în prim plan.
Iluzie optică.

femei ‘bărbate’

Revin subtil la frumusețea unei femei. Mă tot atinge.
Tendința femeilor de a se ‘masculiniza’ împroașcă intens mai în toată lumea cu argumente pro/contra, circumstanțe, efecte, cauze.
Plimbandu-mă-ntr-o doară prin țări lăi – bălăi, tot mă trântea un gând din când în când: de ce unele femei se tot vor atât de dure, de egale, de mai bărbați (bărbate?).
De ce se renunță sau se pierde din feminitatea, gingășia, blândețea și binevoința unei femei?
A fi egali în drepturi, oare presupune și similaritatea în comportament?
Deloc despre pantaloni, păr scurt, cravată. Fashion is fashion. Să le purtam cu încredere.
Grația unei femei nu se măsoară în rochii.
O femeie cu funcție de director poate fi blândă, grațioasă, poate cocheta și absoarbe zâmbete. În același timp, poate lua decizii inteligente. Una nu încurcă ițele alteia. Ba chiar se ajuta reciproc.
S-o fi numit datorită unei explicații ‘sexul frumos’ ori ‘sexul slab’.
A fi protejată de către un bărbat, a simți susținerea unui bărbat nu face o femeie inferioară. Pentru că femeia și barbatul se completează reciproc.
Este frumos a te simți ocrotită, plapândă, firavă.
O femeie, indiferent de comportamentul de fier, n-o să fie percepută ca și bărbat vreodată (să nu vă încline gândul la bazaconii ce implica cuțite și doftori).
Și întrebarea logică este: Then why the effort?

Or mă gândesc, că uneori, negăsind ‘bărbăția’ la soții săi, la părintele său, femeile își iau involuntar ‘bărbăția’ asupra lor.

Eu ca și femeie, am să întorc gâtul în urma unei femei pline de grație, și-am să plec capul la una mai ‘bărbată’.
Bărbații cum înțeleg femeile ‘bărbate’?

el mega tricou. Le super tricou. The tricou!

vezi?
vrei?

E simplu ca 1, 2, 3
Intri aici:

1. Încarcai o poza cu tine în care folosești o pungă de pânza, rucsac sau orice alt mijloc de transportare ecologica a produselor, cu o descriere de ce faci asta
2. Eşti un exemplu pentru prietenii tăi și nu uiţi să tăguiești eventul în această descrierea ta
și
3. Primești un tricou super buper dacă aduni cele mai multe like-uri sau dacă ești pe placul juriului!

Cu aşa un tricou, eşti parcă mai frumos şi mai responsabil.